clancăt - explicat in DEX
clancăt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLÁNCĂT, clancăte, s. n. (Rar) Clăncăit. – Din
clanc.clancăt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cláncăt (rar)
s. n.,
pl. cláncăteclancăt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLÁNCĂT, clancăte, s. n. (Rar) Clăncăit. — Din
clanc.