clanc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLANC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovirea a două obiecte, mai ales de închiderea violentă a unei uși, a unui capac etc. – Onomatopee.
clanc (Dicționaru limbii românești, 1939)clanc, V.
clamp.clanc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clanc interj.clanc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLANC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovirea a două obiecte, mai ales de închiderea violentă a unei uși, a unui capac etc. — Onomatopee.