ciută - explicat in DEX

ciută (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIÚTĂ, ciute, s. f. Femela cerbului; cerboaică. ♦ Epitet dat unei fete sau femei tinere suple, cu mișcări vioaie și pline de eleganță. – Cf. alb. shutë.

ciută (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciútă s. f., g.-d. art. ciútei; pl. ciúte

ciută (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciută f. femeiușcă cerbului: ciute sprintene de munte EM. [Lit. fiară ciută].

ciută (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIÚTĂ, ciute, s. f. Femela cerbului; cerboaică. ♦ Epitet dat unei fete sau femei tinere suple, cu mișcări vioaie și pline de eleganță. — Cf. alb. shutë.

cĭută (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭútă f., pl. e (d. cĭut). Cerboaĭcă.