ciurecar - explicat in DEX

ciurecar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIURECÁR, ciurecari, s. m. (Înv.) Plăcintar care făcea ciurecuri. – Ciurec + suf. -ar.

ciurecar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciurecár (înv.) s. m., pl. ciurecári

ciurecar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciurecar m. cel ce vinde ciurecuri.

ciurecar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIURECÁR, ciurecari, s. m. (Înv.) Plăcintar care făcea ciurecuri. — Ciurec + suf. -ar.

cĭurecar (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭurecár m. Vechĭ. Făcător saŭ vînzător de cĭurecurĭ.