ciunt - explicat in DEX

ciunt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Probabil contaminare între ciot și ciung.

ciunt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciunt adj. m., pl. ciunți; f. ciúntă, pl. ciúnte

ciunt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciunt a. scurtat (de urechi sau de coadă). V. ciont.

ciunt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] — Contaminare între ciot și ciung.