ciungi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUNGÍ, ciungesc, vb. IV.
Tranz. 1. A reteza cuiva mâinile.
2. A curăța sau a dezgoli un copac de crengi. – Din
ciung.ciungi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciungí (a ~) (
înv.,
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ciungésc, imperf. 3
sg. ciungeá; conj. prez. 3
să ciungeáscăciungi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIUNGÍ, ciungesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv. și
pop.)
1. A reteza cuiva mâinile.
2. A curăța sau a dezgoli un copac de crengi. — Din
ciung.