ciuntire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CIUNTÍRE s. f. Acțiunea de a ciunti; ciuntitură. – V. ciunti.
ciuntire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ciuntíre s. f., g.-d. art. ciuntírii
ciuntire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CIUNTÍRE s. f. Acțiunea de a ciunti; ciuntitură. — V. ciunti.