ciumurlui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ciumurluí,
ciumurluiésc, vb. IV refl. (reg.)
1. a-și strica stomacul; a i se apleca; a-i fi greață (de ceva).
2. a fi secat (de muncă), a slăbi, a se anemia.
ciumurluì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciumurluì v. Mold.
1. a fi secat (de muncă);
2. a-i se apleca. [Origină necunoscută].