ciumiză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUMÍZĂ, ciumize, s. f. Plantă graminee furajeră cu frunze late și cu inflorescența un panicul
(Setaria italica-maxima). –
Et. nec.ciumiză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciumíză s. f.,
g.-d. art. ciumízei; pl. ciumízeciumiză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIUMÍZĂ, ciumize, s. f. Plantă graminee furajeră cu frunze late și cu inflorescența un panicul
(Setaria italica-maxima). —
Et. nec.