ciuclă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ciúclă (-le), s. f. –
1. Creastă. –
2. Grămadă.
Mag. csuklya „cornet (de hîrtie)” (DAR). În
Maram.ciuclă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)ciúclă, -e, s.f. – Buclă de păr, moț (în Giulești); creștetul găinii sau al cocoșului (Ieud). – Din magh. csuklya „cornet (de hârtie)” (DA); Din lat. cicculum (= cicum „ciorchine„), care a dat în rom. ciucure, contaminat cu ciucă „vârf, pisc”.