ciuciuli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUCIULÍ, ciuciulesc, vb. IV.
Refl. (
Pop.) A se strânge, a se ghemui (pentru a nu fi văzut); a se chirci. –
Cf. magh. csücsülni „a ședea turcește”.
ciuciuli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ciuciulí (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se ciuciuléște, imperf. 3
sg. se ciuciuleá; conj. prez. 3
să se ciuciuleáscăciuciuli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIUCIULÍ, ciuciulesc, vb. IV.
Refl. A se strânge, a se ghemui (pentru a nu fi văzut); a se chirci. —
Cf. magh. csücsülni „a ședea turcește”.