ciriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRÍȘ s. n. (
Reg.) Cocă sau altă substanță (subțire) de lipit. – Din
tc. çiriș.ciriș (Dicționaru limbii românești, 1939)ciríș n., pl.
urĭ (turc.
čiriš. V. și
cir).
Munt. Mold. Un fel de făină nu așa albă din care se face un fel de cleĭ și o pastă comestibilă. V.
dextrină.ciriș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciríș (
reg.)
s. n.ciriș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciriș n. cocă de făină pentru lipit. [Turc. ČlRIȘ].
ciriș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIRÍȘ s. n. (
Reg.) Cocă sau altă substanță (subțire) de lipit. — Din
tc. çiriș.