cireadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIREÁDĂ, cirezi, s. f. Grup numeros de animale cornute mari; ciurdă – Din
sl. črĕda.cireadă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cireádă (cirézi), s. f. – Grup de animale cornute mari.
Sl. črĕda (Miklosich,
Slaw. Elem., 52;
Lexicon, 1124; Cihac, II, 56; Conev 57);
cf. bg. črŭdŭ, cr. črid, sb.,
slov.,
ceh. čreda, pol. czereda, rus. čereda, mag. csorda. De la această ultimă formă provine dubletul
ciurdă, s. f. (grup de animale cornute mari; mulțime).
Cf. cîrd. –
Der. ciurdar, s. m. (văcar);
cirezar, s. m. (negustor care se ocupă cu cumpărarea și vînzarea vitelor);
cirezar, adj. (care aparține unei cirezi).
cireadă (Dicționaru limbii românești, 1939)cireádă f., pl.
cirezĭ (vsl.
črĭeda, turmă, d. got.
hairda, germ.
herde; rut.
čeredá, pol.
czereda, bg.
čĕrda, sîrb.
čreda; ung.
csorda. V.
cîrd, cĭurdă, hurtă). Turmă de vite cornute marĭ (boĭ, vacĭ, bivolĭ).
cireadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cireádă (ciurdă)
s. f.,
g.-d. art. cirézii; pl. cirézicireadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cireadă f. turmă de vite mari (mai numeroase decât cârdul). [Slav. ČRĬEDA].
cireadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIREÁDĂ, cirezi, s. f. Grup numeros de animale cornute mari; ciurdă. — Din
sl. črĕda.