circumvoluție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRCUMVOLÚȚIE, circumvoluții, s. f. 1. Fiecare dintre cutele (alungite și sinuoase) de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri
2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [
Var.:
circumvoluțiúne s. f.] – Din
fr. circonvolution.