cireșar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIREȘÁR, (
2)
cireșari, s. m. 1. (
Pop.) Luna iunie.
2. (
Ornit.) Botgros. –
Cireașă +
suf. -ar.cireșar (Dicționaru limbii românești, 1939)cireșár m. (d.
cireș). Luna cireșelor (Ĭuniŭ):
luna luĭ Cireșar. Buc. Bot-gros.
cireșar (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)cireșár, s.m. – (pop.) Luna iunie. – Din cireașă (< lat. ceresia = cerasea) + -ar.
cireșar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cireșár1 (pasăre)
s. m.,
pl. cireșáricireșar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cireșár2 (iunie)
s. n.,
g.-d. lui cireșárcireșar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cireșar m.
1. luna în care se coc cireșele, Iunie;
2. alt nume dat botgrosului (se hrănește cu sâmburii de cireșe).
cireșar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIREȘÁR, (
2)
cireșari, s. m. 1. (
Pop.) Luna iunie.
2. (
Ornit.) Botgros.
— Cireașă + suf. -ar.