cireș - explicat in DEX

cireș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIRÉȘ, cireși, s. m. Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Cerasus avium). – Lat. *ceresius (= cerasus).

cireș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CIRÉȘ (lat. *ceresius) s. m. Arbore fructifer din familia rozaceelor, înalt de 8-12 m, cu trunchiul brun-cenușiu, frunze alungit-ovale și flori albe (Cerasus avium). Lemnul este folosit în industria mobilei.

cireș (Dicționaru limbii românești, 1939)
ciréș m. (d. cireșă saŭ d. lat. ceresius îld. ceráseus, din cérasus, cireșă, cireș; it. ciriegio și ciliegio, sp. cerezo). Un pom rozaceŭ care face niște bobițe roșiĭ foarte gustoase. Cireș amar, cireș care face cireșe amare. Fig. A te uĭta ca la un cireș copt, a te uĭta cu mare poftă. V. vișin.

cireș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciréș s. m., pl. ciréși

cireș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cireș m. 1. pom din familia rozaceelor care face cireșe (Cerasus); 2. lemnul său. [Lat. *CERESIUS (= CERASUS)].

cireș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIRÉȘ, cireși, s. m. Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus avium). — Lat. *ceresius (= cerasus).