circumvoluție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRCUMVOLÚȚIE, circumvoluții, s. f. 1. Fiecare dintre cutele (alungite și sinuoase) de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri
2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [
Var.:
circumvoluțiúne s. f.] – Din
fr. circonvolution.circumvoluție (Dicționar de neologisme, 1986)CIRCUMVOLÚȚIE s.f. 1. Fiecare dintre cutele sinuoase care se găsesc pe suprafața creierului; girus.
2. (
Rar) Rotire, învârtire. [Gen.
-iei, var.
circumvoluțiune s.f. / < lat.
circumvolutus – înfășurat împrejur, cf. fr.
circonvolution].
circumvoluție (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIRCUMVOLÚȚIE s. f. 1. fiecare dintre cutele alungite și sinuoase de pe suprafața creierului; girus. 2. răsucire în spirală, rotire, învârtire. (< fr.
circonvolution)
circumvoluție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIRCUMVOLÚȚIE s. f. v. circumvoluțiune.