circumspecție - explicat in DEX

circumspecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIRCUMSPÉCȚIE s. f. (Livr.) Prudență, precauție, rezervă. – Din lat. circumspectio, fr. circonspection.

circumspecție (Dicționar de neologisme, 1986)
CIRCUMSPÉCȚIE s.f. Chibzuială, precauție, prudență. [Gen. -iei, var. circumspecțiune s.f. / < lat. circumspectio, cf. fr. circonspection].

circumspecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CIRCUMSPÉCȚIE s. f. atitudine circumspectă; precauție, prudență, rezervă. (< fr. circonspection, lat. circumspectio)

circumspecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
circumspécție (-ți-e) s. f., art. circumspécția (-ți-a), g.-d. circumspécții, art. circumspécției

circumspecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIRCUMSPÉCȚIE s. f. Prudență, precauție, rezervă. — Din lat. circumspectio, fr. circonspection.