circumstanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRCUMSTÁNȚĂ, circumstanțe, s. f. Împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen; (la
pl.) totalitatea unor condiții date. ◊
Loc. adj. și adv. De (sau
pentru)
circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general. – Din
lat. circumstantia, fr. circonstance.