circumspect - explicat in DEX

circumspect (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIRCUMSPÉCT, -Ă, circumspecți, -te, adj. (Livr.) Care vorbește și acționează cu prudență, cu rezervă; care trădează, exprimă prudență; precaut, prudent, rezervat. – Din lat. circumspectus, fr. circonspect.

circumspect (Dicționar de neologisme, 1986)
CIRCUMSPÉCT, -Ă adj. Atent (în vorbe, în acțiuni); chibzuit, precaut, prudent. [< lat. circumspectus, cf. fr. circonspect].

circumspect (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CIRCUMSPÉCT, -Ă adj. precaut, prudent, rezervat. (< fr. circonspect, lat. circumspectus)

circumspect (Dicționaru limbii românești, 1939)
*circumspéct, -ă adj. (lat. circumspectus, d. circumspícere, a te uita împrejur. V. a-spect). Prudent, atent, precáut: persoană, purtare circumspectă.

circumspect (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
circumspéct adj. m., pl. circumspécți; f. circumspéctă, pl. circumspécte

circumspect (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
circumspect a. care iea seamă la ce face, discret, prudent.

circumspect (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIRCUMSPÉCT, -Ă, circumspecți, -te, adj. Care vorbește și acționează cu prudență, cu rezervă; care trădează, exprimă prudență; precaut, prudent, rezervat. — Din lat. circumspectus, fr. circonspect.