circumferință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRCUMFERÍNȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; cerc; lungimea unui cerc.
2. Linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp. [
Var.:
circomferínță s. f.] – Din
lat. circumferentia, fr. circonférence.circumferință (Dicționar de neologisme, 1986)CIRCUMFERÍNȚĂ s.f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; lungimea unui cerc.
2. Linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc. [Var.
circomferință s.f. / < lat.
circumferentia <
circum – împrejur,
ferre – a purta, cf. fr.
circonférence].
circumferință (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIRCUMFERÍNȚĂ s. f. 1. cerc; lungimea cercului. 2. linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc; perimetru. (< fr.
circonférence, lat.
circumferentia)
circumferință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)circumferínță s. f.,
g.-d. art. circumferínței; pl. circumferínțecircumferință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)circumferință f.
1. Geom. linie curbă ale cării toate punctele sunt egal depărtate de un punct interior, numit
centru; 2. îngrădire, ocolul unui oraș;
3. suprafața exterioară a unui corp, în opozițiune cu părțile centrale.
circumferință (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIRCUMFERÍNȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; cerc; lungimea unui cerc.
2. Linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp. [
Var.:
circomferínță s. f.] —
Din lat. circumferentia, fr. circonférence.