circulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRCULÁȚIE, circulații, s. f. Faptul de a circula.
1. Mișcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicație. ♦
Spec. Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor.
2. Mișcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. în interiorul unui circuit sau al unei conducte.
3. Transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri (prin intermediul banilor), transformare a mărfurilor în bani și a banilor în mărfuri. ◊
Loc. adj. De mare circulație = foarte răspândit. ◊
Expr. A fi în circulație = a fi întrebuințat, a avea valoare.
A pune (sau
a introduce, a da)
în circulație = a face să intre în uz, să se răspândească, să funcționeze. (
Fam.)
A scoate (pe cineva)
din circulație = a obosi peste măsură (pe cineva), a extenua. – Din
fr. circulation, lat. circulatio, -onis.circulație (Dicționar de neologisme, 1986)CIRCULÁȚIE s.f. 1. Mișcare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicație etc.).
2. Mișcare a unui corp într-un circuit. ♦ Mișcare a sângelui în aparatul circulator.
3. Transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri. ◊
Circulație monetară = circulația banilor în procesul schimbului. [Gen.
-iei, var.
circulațiune s.f. / cf. fr.
circulation, lat.
circulatio].
circulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIRCULÁȚIE s. f. 1. mișcare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicație etc.). 2. mișcare a unui corp într-un circuit. ♦ a pune în ~ = a face să intre în uz. ◊ mișcare a sângelui în aparatul circulator și a servei în plante. 3. (ec.) schimb de bunuri, de mărfuri. ♦ ~ bănească (sau monetară) = circulația banilor în procesul schimbului. (< fr.
circulation, lat.
circulatio)
circulație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CIRCULÁȚIE (‹
fr., lat.)
s. f. 1. Faptul de a circula.
2. Mișcare, deplasare pe o cale de comunicație. ♦
Spec. Deplasare a vehiculelor, după anumite reguli, pe căile de comunicație.
3. Mișcare a unui corp lichid, pulverulent, solid etc. într-un anumit circuit (
ex. c. apei în cazan).
4. (
FIZIOL.)
Circulația sîngelui = deplasare a sîngelui în sistemul cardiovascular, determinată în special de contracțiile inimii.
C.s. asigură transportul substanțelor nutritive și al oxigenului la toate celulele corpului și îndepărtarea cataboliților din celule.
C. mare = deplasare a sîngelui oxigenat de la inimă la țesuturi prin artere și înapoi prin vene.
C. mică (sau
pulmonară) = deplasare a sîngelui încărcat cu dioxid de carbon de la inimă la
plămîni pentru oxigenare. ◊
C. limfei = deplasare a limfei spre inimă. ◊
C. artificială a sîngelui (
extracorporală) = tehnică de suplinire a funcției inimii realizată prin intermediul unui aparat care asigură vehicularea sîngelui oxigenat artificial, fără trecerea prin inimă și plămîni. Se practică în operațiile pe cord deschis.
5. (
BOT.) Deplasare a sevei în plante și a citoplasmei în interiorul celulelor.
6. Circulația generală a atmosferei = totalitea mișcărilor atmosferice la scară mare, determinate de deosebirile termobarice la diferite latitudini pe
supr. uscatului și Oceanului Planetar. Cuprinde
vînturile estice din
reg. polare, vînturile de V și activitatea ciclonică din zonele temperate, alizeele tropicale și vînturile estice din
reg. ecuatoriale. Datorită ciclonilor și anticiclonilor
c. înregistrează ample schimbări periodice și neperiodice.
7. C. economică = deplasarea pe diverse piețe a factorilor de producție, produselor și serviciilor, datorită structurilor și mecanismelor economice, sub influența diferiților utilizatori. ♦
C. monetară = deplasarea cantității de monedă metalică, fiduciară și scriptică aflată în circulație într-o perioadă dată; viteza de circulație a monedei (valoarea tranzacțiilor raportată la numărul de unități monetare disponibile în economie) influențează nivelul general al prețurilor, variațiile sale resimțindu-se în special în perioadele de inflație. ◊
Loc. De mare circulație = foarte
răspîndit. ◊
Expr. A fi (sau
a nu fi) în circulație = a (nu mai) fi întrebuințat.
circulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)circuláție (-ți-e) s. f.,
art. circuláția (-ți-a), g.-d
art. circuláției; pl. circuláții, art. circuláțiile (-ți-i-)circulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIRCULÁȚIE, circulații, s. f. Faptul de a circula.
1. Mișcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicație. ♦
Spec. Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor.
2. Mișcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. în interiorul unui circuit sau al unei conducte.
3. Transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri (prin intermediul banilor), transformare a mărfurilor în bani și a banilor în mărfuri. ◊
Loc. adj. De mare circulație = foarte răspândit. ◊
Expr. A fi în circulație = a fi folosit, a avea valoare.
A pune (sau
a introduce, a da)
în circulație = a face să intre în uz, să se răspândească, să funcționeze. (
Fam.)
A scoate (pe cineva)
din circulație = a obosi peste măsură (pe cineva), a extenua. — Din
fr. circulation, lat. circulatio, -onis.