circula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRCULÁ, círcul, vb. I.
Intranz. 1. A fi în mișcare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore).
2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare).
3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi.
4. A întrebuința în mod curent; a avea valoare.
Moneda aceasta nu mai circulă. – Din
fr. circuler, lat. circulari.