cipcă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cípcă s.f. (reg.)
1. împletitură făcută cu acul; dantelă, horbotă, spițură.
2. panglică, fundă, cordea, cordică, petele.
3. brățară.
cipcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cípcă (cípci), s. f. –
1. Broderie. –
2. Panglică.
Mag. csipke (Tiktin; DAR),
cf. sb. cipka. În
Trans.cipcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CÍPCĂ, cipci, s. f. (
Reg.) Dantelă. –
Magh. csipke (
sb. čipka).
cipcă (Dicționaru limbii românești, 1939)cípcă f., pl.
ĭ saŭ
e (ung.
csipke).
Trans. Maram. Dantelă (Iorga, Negoț. 236; Țpl.).
cipcă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)cípcă, s.f. – Împletitură făcută cu acul din bumbac; dantelă. – Din magh. csipke (MDA).