ciovlică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOVLÍCĂ s. f. v. ciovică.ciovlică (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CIOVLÍCĂ s. f. Numele a două specii de păsări călătoare, bune zburătoare, de c. 25 cm, cu coada ca de rîndunică, care cuibăresc în vecinătatea lacurilor dobrogene, cu penaj cafeniu-închis și sub aripi ruginiu;
c. roșcată (Glareola pratincola), sau cu penele de sub aripi măslinii și
c. negricioasă (G. nordmanni).ciovlică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciovlică f. sau
nagăț, pasăre din ordinul picioroangelor, trăiește pe marginile bălților unde se recunoaște repede prin vioiciunea-i și prin strigătul țiuitor ce scoate și care aduce cu al ciovichii (
Vanellus Cristatus).
ciovlică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOVLÍCĂ s. f. v. ciovică.