ciovică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOVÍCĂ, ciovici, s. f. 1. Pasăre cu pene măslinii, albe sau gălbui pe gușă cu coada ca de rândunică, care trăiește prin lagunele de lângă mare
(Glareola pratincola). 2. (
Reg.) Nagâț. [
Var.:
ciovlícă s. f.] – Formație onomatopeică.
ciovică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ciovícă (-ce), s. f. –
1. Pasăre (Strix passerina). –
2. Nagîț (Vannellus cristatus). Creație expresivă, care urmărește să imite sunetele păsării; nu este sigur dacă această creație este proprie
rom. (DAR) sau vreunei limbi
sl.,
cf. slov.
čovik „bufniță,”
mag. csuvika „bufniță”, (Cihac, II, 56; Skok 72);
cf. it. civetta, fr. chevêche (REW 4800). Hiecke 132 și DAR cred că este vorba de o
onomat. proprie
rom.ciovică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciovícă s. f.,
g.-d. art. ciovícii; pl. ciovíciciovică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciovică (ciuvică) f. buhă de mărimea unei vrăbii cu pene oacheșe pe spate, petrece prin păduri unde cuibărește (
Strix passerina). [Onomatopee după strigătul ei:
ciovic-ciovic!].
ciovică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOVÍCĂ, ciovici, s. f. 1. Pasăre cu pene măslinii, albe sau gălbui pe gușă, cu coada ca de rândunică, care trăiește prin lagunele de lângă mare
(Glareola pratincola). 2. (
Reg.) Nagâț. [
Var.:
ciovlícă s. f.] — Formație onomatopeică.
cĭovică (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭovícă, cĭovlícă și
cĭuvícă f., pl.
ĭ (imit. înrudit cu ung.
csuvik, ceh.
čuvik, nsl.
čovink, cucuvea, ca și cu it.
ciovetta și
civetta, fr.
chouette, cucuvea. V.
cĭuf 1).
Vest. O pasăre acŭatică moțată mare cît turturica (
vanellus cristatus), numită și
nagîț (Mold.) și
libuț (Trans.) Un fel de cucuvea (
strix passerina saŭ
glaucidium passerinum). Un fel de pescar (pasăre) de mare (
glaréola pratincola).