cioturos - explicat in DEX

cioturos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOTURÓS, -OÁSĂ, cioturoși, -oase, adj. (Despre copaci, lemne, obiecte de lemn etc.) Cu multe cioturi sau noduri; noduros. ♦ Fig. (Despre mâini, picioare, degete etc.) Cu oasele proeminente (care fac impresia unor crengi sau rădăcini uscate). [Var.: ciotorós, -oásă adj.] – Ciot + suf. -os.

cioturos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cioturós adj. m., pl. cioturóși; f. cioturoásă, pl. cioturoáse

cioturos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cioturos a. noduros.

cioturos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOTURÓS, -OÁSĂ, cioturoși, -oase, adj. (Despre copaci, lemne, obiecte de lemn etc.) Cu multe cioturi sau noduri; noduros. ♦ Fig. (Despre mâini, picioare, degete etc.) Cu oasele proeminente (care fac impresia unor crengi sau rădăcini uscate). [Var.: ciotorós, -oásă adj.] — Ciot + suf. -os.