ciordi - explicat in DEX

ciordi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIORDÍ, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura (lucruri mărunte); a șterpeli. – Din țig. cior (part. ciordiom).

ciordi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ciordi, ciordesc v. t. a fura

ciordi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciordí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciordésc, imperf. 3 sg. ciordeá; conj. prez. 3 să ciordeáscă

ciordi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIORDÍ, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura (lucruri mărunte); a șterpeli. — Din țig. cior (part. ciordiom).

ciordì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciordì v. a fura cu dibăcie fără a se simți (vorbind mai ales de țigani): ce putem să ciordim de pe ici de colo ISP. [Țigăn, ČORDO, participiu dela ČORAO, a fura].