ciordit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIORDÍT s. n. (
Fam.) Faptul de
a ciordi; ciordeală, șterpeleală. –
V. ciordi.ciordit (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ciordit, -ă, ciordiți, -te adj. furat.
ciordit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciordít (
fam.)
s. n.ciordit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIORDÍT s. n. (
Fam.) Faptul de
a ciordi; ciordeală, șterpeleală. —
V. ciordi.