ciordeală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CIORDEÁLĂ,ciordeli, s. f. (Fam.) Faptul de a ciordi; șterpeleală, ciordit. – Ciordi + suf. -eală.
ciordeală(Dicționar de argou al limbii române, 2007) ciordeală,ciordeli s. f. furt
ciordeală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ciordeálă (fam.) s. f., g.-d. art. ciordélii; pl. ciordéli
ciordeală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CIORDEÁLĂ,ciordeli, s. f. (Fam.) Faptul de a ciordi; șterpeleală, ciordit. — Ciordi + suf. -eală.