ciocoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOCOÁICĂ, ciocoaice, s. f. Termen de dispreț pentru o femeie parvenită (de la sate); soție de ciocoi
1;
p. ext. boieroaică. –
Ciocoi1 +
suf. -oaică.ciocoaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciocoáică s. f.,
g.-d. art. ciocoáicei; pl. ciocoáiceciocoaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOCOÁICĂ, ciocoaice, s. f. Termen de dispreț pentru o femeie parvenită (de la sate); soție de ciocoi
1;
p. ext. boieroaică. —
Ciocoi1 +
suf. -oaică.