ciocmăni - explicat in DEX

ciocmăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOCMĂNÍ, ciocmănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate la cap; a cicăli; a pisălogi. ♦ Refl. recipr. A se certa. – Cf. ciocni.

ciocmăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciocmăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocmănésc, imperf. 3 sg. ciocmăneá; conj. prez. 3 să ciocmăneáscă

ciocmăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOCMĂNÍ, ciocmănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate la cap; a cicăli; a pisălogi. ♦ Refl. recipr. A se certa. — Cf. ciocni.

ciocmănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciocmănì v. 1. a certa într’una, a bate capul: după ce-l mai ciocmăni muierea o toană ISP.; 2. fam. a discuta cu sgomot și cu vorbe atingătoare. [Dintrún primitiv ciocman, augmentativ din cioc: imagine luată dela păsările ciocănitoare].