ciocăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOCĂNÍ, ciocănesc, vb. IV.
1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare;
spec. a bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). ♦
Tranz. A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦
Tranz. și
refl. recipr. (
Fam.) A (se) bate (ușor).
2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul
1;
p. ext. a face, a lucra unele lucruri (mărunte).
3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicăli, a pisa. [
Prez. ind. și:
ciócăn] – Din
ciocan1.