ciocănar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOCĂNÁR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor într-o echipă de nituit cu mâna; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan
1 (mecanic).
2. (
Depr.) Muncitor necalificat. –
Ciocan1 +
suf. -ar.