ciocârti - explicat in DEX

ciocârti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOCÂRTÍ, ciocârtesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciopârți (1). 2. A ciopli (1). – Cf. ciopârți.

ciocârti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciocârtí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtésc, imperf. 3 sg. ciocârteá; conj. prez. 3 să ciocârteáscă

ciocârti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOCÂRTÍ, ciocărtesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciopârți (1). 2. A ciopli (1). — Cf. ciopârți.

ciocârtì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciocârtì v. Mold. a tăia în bucăți: odoare ciocârtite sub mii de lovituri AL. [Derivat poate din ciocârtă (v. ciopârtă), formă amplificată din cioc trunchiu (v. ciocălâu), cu sensul primitiv de parte trunchiată sau bucată tăiată].