cioboțică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOBOȚÍCĂ s. f. v. ciuboțică.cioboțică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cioboțică f. ciobotă mică, botină;
cioboțica-cucului, mică plantă cu flori galbene, plăcut mirositoare și aducând cu
laba cucului (
Primula veris).
cioboțică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOBOȚÍCĂ s. f. v. ciuboțică.cĭoboțică (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭoboțică f., pl.
ele. Mold. Cĭobotă mică. Botină, gheată.
Cĭoboțica cuculuĭ (
primula officinalis) și
cĭoboțica ursuluĭ, (
cortusa Matthioli), doŭă plante primulacee.