ciobit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOBÍT, -Ă, ciobiți, -te, adj. Știrbit, spart în parte, crăpat. –
V. ciobi.ciobit (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ciobit, -ă, ciobiți, -te adj. beat; amețit.
ciobit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOBÍT, -Ă, ciobiți, -te, adj. Știrbit, spart în parte, crăpat. —
V. ciobi.