ciobi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOBÍ, ciobesc, vb. IV.
Tranz. A știrbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. – Din
ciob.ciobi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ciobi, ciobesc v. t. a consuma băuturi alcoolice.
ciobi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciobí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ciobésc, imperf. 3
sg. ciobeá; conj. prez. 3
să ciobeáscăciobi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOBÍ, ciobesc, vb. IV.
Tranz. A știrbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. — Din
ciob.