cioată - explicat in DEX

cioată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOÁTĂ s. f. v. ciot.

cioată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cioátă (buturugă, nod de arbore) (pop.) (cioa-) s. f., g.-d. art. cioátei; pl. cioáte

cioată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cioată f. Mold. buturugă. [V. ciot].

cioată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOÁTĂ s. f. v. ciot.

cĭoată (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭoátă f., pl. e (d. cĭot). Buturugă, cĭotac, bucată de rădăcină orĭ de trunchĭ rămas în pămînt orĭ scos.