cioandă - explicat in DEX

cioandă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOÁNDĂ s. f. (Reg.) Ceartă ușoară; ciondăneală. – Din ciondăni (derivat regresiv).

cioandă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cioándă (reg.) s. f., g.-d. art. cioándei

cioandă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cioandă f. Mold. început de ceartă: a se lua la cioandă. [Origină necunoscută].

cioandă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOÁNDĂ s. f. (Reg.) Ceartă ușoară; ciondăneală. — Din ciondăni (derivat regresiv).

cĭoandă (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭoándă f., pl. e (d. mă cĭondănesc). Trans. Mold. Ceartă, sfadă. – Și cĭoandră.