cioșmoli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOȘMOLÍ, cioșmolesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în așternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [
Var.:
cioșmălí vb. IV.] –
Et. nec.cioșmoli (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cioșmolí, cioșmolésc, vb. IV (reg.)
1. (refl.) a se frământa, a se agita, a se zbuciuma, a se zvârcoli (în așternut); (despre porci) a se tăvăli în noroi, a se înnămoli.
2. a se codi, a ezita (să facă ceva).
3. a mesteca ceva în gură, a molfăi.
4. a gusta de ici și colo; a linchi.
cioșmoli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cioșmolí (-ésc, -ít), vb. –
1. A face zgomot mîncînd. –
2. A se agita, a se frămînta.
3. A șovăi, a se codi. Creație expresivă (Graur,
BL, IV, 9),
cf. moșmoli.cioșmoli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cioșmolí (a se ~) (
reg.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se cioșmoléște, imperf. 3
sg. se cioșmoleá; conj. prez. 3
să se cioșmoleáscăcioșmoli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOȘMOLÍ, cioșmolesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în așternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [
Var.:
cioșmălí vb. IV] —
Et. nec.cioșmolì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cioșmolì v. Mold. a se svârcoli și scărpina (în așternut):
cioșmolindu-se și învârtindu-se ca pe jăratec CR. [Origină necunoscută].