cioșmolì - explicat in DEX

cioșmoli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOȘMOLÍ, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în așternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [Var.: cioșmălí vb. IV.] – Et. nec.

cioșmoli (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cioșmolí, cioșmolésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se frământa, a se agita, a se zbuciuma, a se zvârcoli (în așternut); (despre porci) a se tăvăli în noroi, a se înnămoli. 2. a se codi, a ezita (să facă ceva). 3. a mesteca ceva în gură, a molfăi. 4. a gusta de ici și colo; a linchi.

cioșmoli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cioșmolí (-ésc, -ít), vb. – 1. A face zgomot mîncînd. – 2. A se agita, a se frămînta. 3. A șovăi, a se codi. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 9), cf. moșmoli.

cioșmoli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!cioșmolí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cioșmoléște, imperf. 3 sg. se cioșmoleá; conj. prez. 3 să se cioșmoleáscă

cioșmoli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOȘMOLÍ, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în așternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [Var.: cioșmălí vb. IV] — Et. nec.

cioșmolì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cioșmolì v. Mold. a se svârcoli și scărpina (în așternut): cioșmolindu-se și învârtindu-se ca pe jăratec CR. [Origină necunoscută].