cinghie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cinghíe, cinghíi, s.f. (înv.)
1. harfă (harpă).
2. dansatoare publică, cinghiasă.
cinghie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cinghíe (cinghíi), s. f. –
1. Harfă. –
2. Dansatoare orientală. –
Mr. cinghie. Tc. çenk „harfă”,
çenci „persoană care cîntă la harfă sau dansează” (Lokotsch 392a);
cf. bg.,
sb. cencija, v. it. cenghi (Battisti, II, 851). –
Der. cinghiasă, s. f. (dansatoare).
Sec. XVI.
cinghie (Dicționaru limbii românești, 1939)cínghie f. (turc. pers.
čenk, arpă [!], adică „curbă”, înrudit cu
cinghel).
L. V. Arpă.
cinghie (Dicționaru limbii românești, 1939)cinghíe f. (turc.
čengi, arfonistă).
L. V. Arfonistă. – Și
cinghiĭásă, pl.
-iĭese, și
cinghireasă, pl.
-ese.