cincizeci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CINCIZÉCI num. card. Număr situat în numărătoare între patruzeci și nouă și cincizeci și unu. ◊ (Adjectival)
Acum cincizeci de ani. ◊ (Substantivat)
Au muncit cincizeci. ◊ (în locul numeralului ordinal)
Pagina cincizeci. ◊ (Intră în componența
num. adverbial)
De cincizeci de ori. ◊ (Precedat de „câte” intră în componența
num. distributiv)
Vin câte cincizeci. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. [
Var.:
cinzéci num. card.] –
Cinci + zeci.cincizeci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cincizéci [
cinci pron. în tempo rapid
cin]
(cinci-) num.;
Lcincizeci (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cincizeci num. de cinci ori zece.
cincizeci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CINCIZÉCI num. card. Număr situat în numărătoare între patruzeci și nouă și cincizeci și unu. ◊ (Adjectival)
Acum cincizeci de ani. ◊ (Substantivat)
Au muncit cincizeci. ◊ (În locul numeralului ordinal)
Pagina cincizeci. ◊ (Intră în componența
num. adverbial)
De cincizeci de ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența
num. distributiv)
Vin câte cincizeci. ◊ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. [
Var.:
cinzéci num. card.] —
Cinci +
zeci.cincĭzecĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cincĭ-zecĭ num. De cincĭ orĭ cîte zece. – Ob.
cin-zecĭ.