cinătui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CINĂTUÍ, cinătuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.; adesea
fig.) A curăța păsări, pești etc. (de fulgi, de solzi etc.) și a-i tăia în bucăți, pentru a pregăti mâncarea –
Cf. magh. csinált „pregătit”.