cincime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CINCÍME, cincimi, s. f. A cincea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. –
Cinci +
suf. -ime.cincime (Dicționaru limbii românești, 1939)cincíme f. A cincea parte dintr´un întreg. Un tot compus din cincĭ, pin [!] analogie cu
treime. V. protipendadă.cincime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cincíme s. f.,
g.-d. art. cincímii; pl. cincímicincime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cincime f. a cincea parte din cinci.
cincime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CINCÍME, cincimi, s. f. A cincea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. —
Cinci +
suf. -ime.