cincilea - explicat in DEX

cincilea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÍNCILEA, CÍNCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”: de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al patrulea și al șaselea. ◊ Expr. A fi a cincea roată la car (sau la căruță)= a se afla pe un plan cu totul secundar, a fi de prisos. – Cinci + le + a.

cincilea (Dicționaru limbii românești, 1939)
cíncilea (al) m. și a cíncea f., num. ord. Care vine după al patrulea rînd: anu al cincilea, al cincilea an, clasa a cincea, a cincea clasă.

cincilea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cíncilea (al ~) num. m., f. a cíncea; al V-lea/al 5-lea, a V-a/ a 5-a

cincilea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÍNCILEA, CÍNCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”: de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al patrulea și al șaselea. ◊ Expr. A fi a cincea roată la car (sau la căruță) = a se afla pe un plan cu totul secundar, a fi de prisos. — Cinci + le + a.