cincăi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cincăí (-ăésc, cincăít), vb. – A deranja, a importuna. –
Var. cinc(i)ui. Creație spontană (
cf. DAR). În
Trans. de Nord.
cincăi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CINCĂÍ, cincăiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A nu da cuiva pace; a cicăli. –
V. cicăli.