cihăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIHĂI, cihăiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A stărui foarte mult pe lângă cineva să facă ceva, a plictisi pe cineva cu stăruințele. [
Var.:
cehăi vb. IV] –
Cf. Magh. csaholni.cihăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cihăí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cihăiésc, imperf. 3
sg. cihăiá; conj. prez. 3
să cihăiáscăcihăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIHĂÍ, cihăiesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A insista foarte mult pe lângă cineva pentru a face ceva, a plictisi pe cineva cu stăruințele. [
Var.:
cehăí vb. IV] —
Cf. magh. csaholni.cihăĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cíhăĭ și
céhăĭ, a
-í v. tr. (cp. cu rus.
čihátĭ, rut.
číhatĭ, a strănuta, și ung.
csíholni, a lătra.
V. ceahlăŭ).
Nord. Mă tot țin de capu cuĭva să facă un lucru, stăruĭ mult, bat capu (Cr. și Șez. 33, 30).
cihăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cihăì v. Mold. a stărui foarte mult cu vorba pe lângă cineva, a-i bate capul:
tot cihăi a mama pe tata CR. [Origină necunoscută].