cifru - explicat in DEX

cifru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÍFRU, cifruri, s. n. 1. Sistem de semne convenționale cu care se transmit comunicări secrete. 2. Combinație de cifre sau de litere cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaște sau lacăte cu închizătoare secretă. – Din fr. chiffre (refăcut după cifră).

cifru (Dicționar de neologisme, 1986)
CÍFRU s.n. 1. Vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre, potrivit unor norme stabilite dinainte; (p. ext.) sistem de semne convenționale, folosit în comunicări secrete. 2. Încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinație de litere sau de cifre; combinația semnelor (litere, cifre) cu care se deschide o astfel de încuietoare. [Pl. -uri, -re. / după fr. chiffre, it. cifra].

cifru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÍFRU s. n. 1. vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre; sistem de semne convenționale în comunicări secrete. 2. încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinație de litere sau de cifre; combinația semnelor. (< fr. chiffre)

cifru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cifru n., pl. e și urĭ (fr. chiffre, m. V. cifră). Semn convențional (de ordinar o cifră saŭ maĭ multe) p. a comunica în secret cu altu: telegramele diplomatice se transmit pin [!] cifrurĭ. Semn, marcă, emblemă, monogramă.

cifru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cífru (cod) (ci-fru) s. n., art. cífrul; pl. cífruri

cifru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÍFRU, cifruri, s. n. 1. Sistem de semne convenționale cu care se transmit comunicări secrete. 2. Combinație de litere sau de cifre cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaște sau lacăte cu închizătoare secretă. — Din fr. chiffre (refăcut după cifră).